Film românesc

Idee de comedie finalizată într-un ton destul de puțin optimist:  Bună! Ce faci?
Oricum, mi-a plăcut, prin comparație cu alte filme sinistre și/ sau greu de urmărit.
Finețuri psihologice: frustrări adunate de doi oameni sensibili și discreți, transformate în zid despărțitor. Nu zid de ură, doar înstrăinare binevoitoare, dorințe bine ascunse, jenă în fața celuilalt pentru ceea ce este cel mai uman în noi.
Te-ai fi putut aștepta la happy end, la urma urmei e comedie, se putea face o concesie gustului americănesc. Ar fi fost mai digerabil, dar parcă nu m-ar mai  fi pus pe gânduri.
Tânărul de 18 ani, fiul celor doi e un personaj aproape pitoresc, plin de farmec deși cam greu de crezut. El este concesia către americanism. Dar e și pata de culoare care face filmul mai plăcut și îl deschide spre viitor. La urma urmei, a fi ca părinții lui sau a fi ca el, e și o chestiune de  atitudine, nu? Iar atitudinea se poate schimba... uneori.
Eu zic că filmul merită văzut pe HBO.

In bernă...

De la ultima viforniță din Arad de acum peste două săptămâni, steagul de pe turnul primăriei a coborât încet dar sigur, în bernă. Și acolo stă, adică fâlfâie sau atârnă, după vânt.
Un străin de oraș ar putea crede că suntem într-un doliu perpetuu după cine știe cine sau ce.
O fi sucombat normalitatea?