Unii dintre noi, nostalgici, cam bătrâni și cu origini rurale încercăm să reedităm farmecul tăiatului de porc. Știți, chestia aia când clanțele erau mânjite cu grăsime, se spuneau bancuri cam grosiere lângă un pahar cu vin și aparatul de umplut cârnați și caltaboși, apoi venea masa întinsă, încă în mijlocul rămășițelor care trebuie curățate.
Acum, ”domni”, realizați și orășeni, ne visăm din nou la țară, la tăiatul porcului fără porc (cum zice prietena mea, a cărei mâini se văd în poze).
Nu vă faceți iluzii, treaba asta e cu mult jeg, cu zeci de cârpe care trebuie apoi albite la loc după standardele noastre de acum, cu mirosul din haine și din propria piele care trebuie îndepărtat, cu podeaua care alunecă de grăsime și trebuie curățată, cu vasele care trebuie spălate de nu știu câte ori până devin utilizabile. Dacă avem posibilitatea să facem mizerie într-o altă locație, nu propriul apartament, altfel curat lună, fiți siguri că o vom folosi.
Și totuși, fără să ne putem explica, revenim la același model, la aceleași obișnuințe, după care ne simțim mult, mult mai bine.
Credeți că avem nevoie de cârnații și caltaboșii produși? Hotărât, NU! găsim totul în magazine, eventual dincolo de graniță, la Békéscsaba ( la o calitate extra). Atunci, de ce o facem? Poate ne lămuresc pozele, poate nu.
Colaborare
Să știți că am curățat mațele! Dacă credeți că produsele din magazin se fac din altceva, căutați mezeluri cu înveliș din plastic. Apoi bucurați-vă de ele.
Această poză îmi amintește de deviza Ordinului Jartierei. Nu vă gândiți la prostii!
Vedeți, aici se muncește, nu glumă!
Carnea pentru cârnați, pregătită
Credeți că muncim degeaba? Dar mâncatul nu contează? Cu cât suntem mai mulți la masă, cu atât mai bine. Nu ne supărăm dacă unii nu au muncit cu noi. Or fi avut alte treburi, nu?
În sfârșit, încă un pahar de vin bun, de la podgorie!
