Citeam un articol proaspăt apărut și pe REPUBLICA, si pe CONTRIBUTORS. Bine documentat, cel puțin pornește de la zicerile unei personalități. Citindu-l, mi-am amintit de un banc cam incorect politic, dar vechi și la obiect:
La casa de nebuni se
face comisie pentru eliberarea celor vindecați. Vine la rând unul dintre
nebunii presupuși vindecați. Răspunde coerent, are mină bună, tonus bun. O
ultimă întrebare din partea comisiei: Ce vei face prima dată când ieși de aici? Nebunul răspunde: voi
sparge toate geamurile de la balamuc. Bineînțeles, e închis la loc.
Cam peste un an, din
nou comisie, din nou, nebunul cu starea vizibil îmbunătățită. Răspunsuri bune, omul,
cu mintea la el. Ultima întrebare: ce vei face prima dată când ieși de aici? Iar
el zice: voi merge la malul râului și voi căuta niște pietre, apoi cu ele voi
sparge toate geamurile de la balamuc. Stupoare, omul e pus sub cheie încă un
an.
La a treia comisie,
peste un an, lucrurile decurg bine: omul e vindecat, nu halucinează, e
coerent, chiar inteligent. La întrebarea standard de la sfârșit: ce vei face
prima dată când ieși de aici? - răspunde:
voi merge și voi căuta o locuință. Comisia: Bravo! Apoi voi căuta un loc de
muncă. Comisia: Excelent! Apoi voi căuta o fată arătoasă și mă voi împrieteni
cu ea. Comisia: E complet vindecat! Apoi o voi duce acasă, vom lua o cină la
lumina lumânărilor. Comisia, în extaz. Apoi o voi duce la pat, îi voi scoate
chiloții. Comisia e unanimă: Îi dăm drumul. Apoi îi voi scoate elasticul din
chiloți, voi face o praștie și cu ea voi sparge toate geamurile de la blestematul
ăsta de balamuc!
Iar acum, despre
articol: autor: Șerban Georgescu, titlu: SFÂNTA IMBECILITATE CARE MACINĂ
OCCIDENTUL.
Citez din articol:
În „Legile
fundamentale ale imbecilității umane”, o cărticică de 50 de pagini,
scrisă în 1976 (și care a fost publicată în 2014 și în România, - unde a trecut
practic neobservată), italianul Carlo M. Cipolla (economist cu studii la
Sorbona și London School of Economics, n.1922 – d. 2000) propune o definiție
surprinzător de simplă, concretă și concisă pentru imbecilitate.
Pe scurt, domnul Cipolla spune că un imbecil este acel om care, prin
acțiunile sale, provoacă pagube (materiale sau imateriale – n.a.) celor din
jur, fără să obțină nimic în schimb, ba chiar uneori provocându-și pagubă lui
însuși.
Restul articolului e
ca în bancul de mai sus: a vrut să demonstreze că toți cei care nu mănâncă
capitalism pe pâine, democrație liberală pe pâine și antipesedism pe pâine,
sunt imbecili. Conform definiției lui Cipolla. Iar singura soluție pentru a
elimina imbecilitatea, este educația.
Recunosc cu toată rușinea și chiar părerea de rău că
n-am citit cartea menționată. Iar dacă pun mâna pe ea, o voi citi neapărat. Nici nu mă refer la ea, ci la cele scrise de
dl. Ș.G. și îmi pun niște întrebări:
1.
Când
eram copil și vorbeam necuviincios despre cineva, eram pedepsită sau, cel
puțin, admonestată. A face imbecili niște oameni pe care nici nu-i cunosc, nici
n-am vorbit cu ei, nici n-am încercat să înțeleg ce vor să spună, nu e cel
puțin o necuviință? În acest caz nu există, măcar corectitudine politică?
2.
Cine
stabilește, pe ce bază și cu ce drept, care sunt imbecilii? Niște oameni
gândesc altfel decât mine, au un alt sistem de valori ( pur și simplu, au
un sistem de valori), pentru ei e bine altceva decât pentru mine, iar eu,
automat, îi consider imbecili. Cu ce drept? N-ar fi posibil ca tocmai eu, prin
lipsa de înțelegere de care dau dovadă, să fiu imbecil?
3.
E sigur
că răul cel mare ni-l fac ”imbecilii” enumerați de autor? La nivel de România,
de exemplu, oare chiar psd e capul răutăților? Eu văd pe zi ce trece că psd e
doar un pretext de a nu ne uita în oglindă. Pesedismul e peste tot, în toate
partidele, în toate casele și în toate organizațiile din această țară. La sfârșitul
acestui articol, poate îl voi descrie.
4.
Cum vrea
domnul Ș.G. să rezolve instruirea și educația? De unde garanția că cei care ne
vor instrui și educa noua generație, nu sunt ei înșiși, ”imbecili”? Sau
deschidem lagăre de reeducare, cum au propus niște activiști democrați în SUA, pentru
copiii votanților republicani?
5.
Dar,
care sunt valorile corecte și care sunt cele incorecte? Și cine o spune?
Churchill zicea: cine învinge, are dreptate sau: istoria o scrie învingătorul. Dar
dacă ducem astfel la cuțite, o luptă de principii, mai suntem oameni? Mai merităm
acest nume? Vom ajunge să eliminăm jumătate sau mai mult din populația Pământului,
fiindcă nu gândesc ca noi? Atunci, ce ne deosebește de Hitler și acoliții săi,
de lagărele de concentrare? Sau de Stalin, de gulag și execuțiile în masă?
Despre educație mai
am ceva de spus. Am citit într-un extras dintr-o programă școlară sau ce
document al Ministerului Educației o fi fost, o frază care mi-a dat fiori. Am reconstituit
în minte, ce trebuie să fi fost pe pagina anterioară și vă împărtășesc și
aceasta: Elevii dezbat o anumită temă în două grupuri. Se formează două tabere
care încearcă să convingă tabăra adversă de dreptatea lor. Până aici, ideea mi
se pare foarte bună. Apoi urmează fraza care m-a debusolat: învinge echipa
care reușește să atragă de partea sa, câți mai mulți din echipa adversă.
Nu contest, și
această abordare e, deja, mai potrivită decât neincluderea dezbaterii ca
metodă, în programa școlară. Dar metoda e cu adevărat utilă și demnă de niște
oameni inteligenți și de bună credință, dacă, după încheierea primei runde de
dezbatere, cele două grupe și-ar schimba rolurile între ele și ar căuta acum,
argumente pentru poziția adversă. Astfel, tinerii ar învăța ceea ce noi,
adulții de acum nu știm: să vadă și să conștientizeze fața cealaltă a medaliei.
Fiindcă de orice punct de vedere ne cramponăm fără discernământ, abia atunci
suntem cu adevărat ”imbecili”.
Și acum, câteva
caracteristici ale pesedismului. Să nu ne mirăm dacă ne vom recunoaște în
unele, mai multe sau în toate. Dacă nu, pur și simplu nu ne facem timp pentru o
introspecție adevărată.
Așa-zisul pesedist
1.
E
sigur că are întotdeauna dreptate.
2.
E sigur
că nimeni care îl contrazice, nu are dreptate.
3.
E sigur
că nu e de vină de nimic, ceilalți sunt
de vină pentru toate relele.
4.
E sigur
că el însuși nu comite niciodată vreo ilegalitate sau vreo acțiune incorectă,
nedemnă etc, fiindcă el, prin excepție de la toate legile și regulile scrise și nescrise, are dreptul.
5.
E sigur
că politicienii lui sunt cei corecți, ceilalți sunt cei corupți. Inclusiv traseiștii.
6.
E sigur
că reprezintă o rasă superioară în peisajul deșertic al societății românești și
că toți ceilalți sunt .... imbecili.
7.
E sigur
că ......
Nu continui, cred că s-a
înțeles.
Mai am de zis un
singur lucru. Faptul că din România au plecat milioane de oameni capabili
fizic, psihic și intelectual, are de-a
face în primul rând, cu modul nostru de
a vedea lucrurile. Dar la aceasta trebuie să revin cu altă ocazie.
