O paradigmă de dezinformare

Una din cărţile mele de căpătâi e “Tratat de dezinformare” al lui Vladimir  Volkoff. Ediţie de toată jena, traducere proastă, lector inexistent, condiţii grafice jenante. Nici măcar anul apariţiei nu l-am putut identifica, iar editura – mai bine nu v-o spun. Dar e o carte de citit, recitit şi aplicat, indiferent dacă eşti cel care dezinformează sau victima dezinformării, sătulă de postura de fazan.

Câteva citate, la început (sublinierile îmi aparţin):

„Acţiunea subversivă urmăreşte (....):

·         Să demoralizeze naţiunea vizată şi să dezintegreze grupările care o constitue;

·         ...

·         Să neutralizeze masele pentru a împiedica orice intervenţie spontană generală în favoarea ordinii stabilite, în momentul ales pentru cucerirea non-violentă a puterii de către o mică minoritate.”

„Nu este posibilă nici o manipulare fără cunoaşterea perfectă (intelectuală, psihologică şi empatică) a grupului care trebuie subminat şi a membrilor săi. Aceasta, împreună cu priceperea şi stăpânirea tehnicilor de manipulare permite să se asigure credibilitatea a ceea ce se doreşte să se dea de crezut.”

„Răspândiţi discordia între cetăţeni!”

O ilustrare a celor de mai sus este aducerea UDMR, o dată în plus şi pentru foarte multă vreme de aici încolo, în siajul PSD. Ştim ce înseamnă asta: opoziţia noastră anemică nu mai are nici o şansă în faţa coaliţiei de guvernare. Fiindcă putem spune orice despre UDMR, dar un lucru e sigur: nu-şi trădează aliaţii.

Iată faptele (imprecizia de dată şi de amănunte nesemnificative nu schimbă esenţa lucrurilor):

Înaintea votului de debarcare a guvernului Grindeanu în parlament, brusc au fost puse pe ordinea de zi, legi care asigură pentru minoritatea maghiară, drepturi supralicitate. Mass-media a preluat şi multiplicat informaţia, dându-i şi o conotaţie negativă: ungurii ăştia răi care vor să ne fure jumătate de ţară cât sunt de lacomi şi nesimţiţi! Fără a spune că de fapt PSD-ul le-a oferit ungurilor, drepturile respective. Toate partidele care fac opoziţie PSD-ului au preluat informaţia în acelaşi registru: nu ne vindem ţara, ungurii să plece în Ungaria etc. De la o oră la alta, a fi ungur în România a devenit cam neplăcut, iar UDMR-ul a devenit leprosul peisajului politic. Atenţie: nu PSD+ALDE, care au iniţiat introducerea în parlament a legilor respective au devenit bau-bau, ci UDMR.

Degeaba UDMR a făcut repede o şedinţă şi a refuzat public  să accepte drepturile respective, gălăgia naţionalistă a şters totul.

Apoi guvernul Grindeanu a căzut, un nou guvern a fost votat cu o viteză remarcabilă şi a început carnavalul pentru PSD+ALDE.

În zilele dintre votul de debarcare al lui Grindeanu  şi votul de investitură pentru noul guvern am ascultat la Radio Budapesta un interviu cu un udemerist de frunte. Iată ce spunea (în esenţă):

Evenimentele din ultimele zile, mă refer la atacurile naţionalist-şovine la care a fost supusă minoritatea maghiară din România, ne-au arătat că în partidele care formează opoziţia parlamentară românească, UDMR nu are parteneri. Am fost trataţi cu atâta ură, ni s-au adus atâtea acuzaţii nefondate, am fost calificaţi în moduri atât de duşmănoase de către toate aceste partide (se dau exemple de partide şi şefi de partide) încât a trebuit să înţelegem că nu avem ce căuta în opoziţie, alături de aceste partide. Deşi noi credem că locul nostru ar fi în opoziţia faţă de coaliţia guvernamentală PSD+ALDE. În ciuda acestei credinţe ne vedem nevoiţi să luăm în considerare o alianţă cu coaliţia de guvernământ, fiindcă  acestea sunt singurele partide care nu ne-au respins.

 Apoi, UDMR a votat noul guvern, chiar dacă înainte s-a delimitat de dărâmarea guvernului Grindeanu.

Şi acum, câteva consideraţii:

Am  un obiectiv de îndeplinit.  De exemplu, eu, PSD vreau ca în următorii 3-4 ani sau chiar după, UDMR să fie de partea mea, fără rezerve. Să voteze tot ce-i pun în faţă, indiferent ce presupune asta. OK, îi ofer nişte aventaje, participare la guvernare şi posturi în teritoriu,   dar dacă celelalte partide mă supralicitează? Trebuie să previn orice alianţă posibilă cu partidele de opoziţie. Cum fac asta?

Cum se face o dezinformare, cu rolul de a manipula opinia publică (în particular, partidele de opoziţie)?

1.      Se găseşte/ fabrică un eveniment care să corespundă scopurilor dezinformării:

Apar din senin, în comisiile parlamentare, nişte legi pro-maghiare, cu facilităţi incredibil de mari care tentează ungurii şi trezesc furia naţionaliştilor români.

2.      Se recrutează  unul sau mai mulţi transmiţători:

Informaţia se „scurge” pe posturile de ştiri, respectiv spre ziarişti verificaţi ca fiind ideali pentru servirea corespunzătoare a ştirii respective.

3.      Se alege tema de dezinformare, pe care „cutiile de rezonanţă”, interesate sau dezinteresate să le răspândească:

Toate posturile TV de ştiri, cunoscute ca fiind mai degrabă antimaghiare, primesc informaţia pe căi adecvate, cu comentarii, sugestii care mută accentul de pe caracterul de ofertă politică al evenimentului, pe conotaţia „drepturilor excesive” pentru minoritatea vizată. Emisiuni nesfârşite de comentarii şi „analiză politică”, intervenţii veninoase, campanie de propagandă antimaghiară.

4.      Se creează o atitudine de masă prin reluarea la infinit a comentariilor în registrul dorit.

Şefii PNL, USR PMP ies la interval şi spun ce n-ar fi dorit să spună în condiţii normale, poate nici n-au crezut, dar atmosfera generală le-o cere. Rezultatul: UDMR este lăsat singur, ostracizat, cu o singură opţiune de alianţă: PSD+ALDE.

Sarcină îndeplinită.

Comentariul meu:

1. Cel care a lucrat acest scenariu e un strateg remarcabil. Cred că îl cheamă Liviu Dragnea.

2. Am făcut şi o vagă analiză de riscuri:

Într-un scenariu ultraoptimist, nişte udemerişti cam prostuţi ar fi putut accepta trocul şi ar fi votat căderea guvernului Grindeanu. Totuşi nu cred că acela care a pus la punct strategia, a fost prea optimist în această privinţă. Udemeristii sunt cum sunt, dar nu proşti. 

S-ar fi putut întâmpla ca abţinerea UDMR de la vot să fi dus la rămânerea în picioare a guvernului Grindeanu. Gândind din perspectiva de acum, acest risc era minim spre zero. Au fost luate măsuri eficace de prevenire : prelucrarea propriilor parlamentari ai PSD şi aducerea la disciplină a celorlalte minorităţi. Dar câştigul scontat e atât de mare, încât a meritat riscul.

3. Dacă opoziţia vrea să nu fie mâncată cu fulgi şi Preşedinte cu tot, ar fi bine ca, în loc să-şi studieze propriul ombilic, să scoată un strateg capabil să iasă din cutie şi să nu mai joace după regulile jocului stabilite de  PSD.

Am zis.