PADIS 2012 - Lumea marunta

Fiindcă nu știu unde să pun aceste imagini, dar vreau să le public, o fac separat, aici. Sunt lucrurile mărunte pe care le vedem la Padiș când nu ne (prea) grăbim.

PADIS 2012 - IV

Anul acesta, platoul este mai uscat ca niciodată. Pârâurile au scăzut la minim sau au secat complet. Zăpada din iarna trecută nu a fost destulă pentru a reface zestrea de apă.

De ani de zile, brazii din zonă sunt decimați de doi dușmani fără milă: tăietorii și un parazit care a atacat multe, prea multe hectare de brădet.

Din păcate, tăierile continuă fără milă și fără gândul la ziua de mâine. Înțeleg că o grămadă de oameni trăiesc din lemnul tăiat, dar în curând nu vor mai avea ce tăia. În plus, taie copacii sănătoși, iar igienizarea pădurii pur și simplu nu se face.

Așa că parazitul mănâncă vesel, restul pădurii.

Am discutat cu localnici și alți turiști care au observat fenomenul: cică nu se poate face nimic, așa zic pădurarii.

Așa să fie oare?

Ce credeți, cine și ce ar trebui să facă pentru a salva pădurea de parazitul respectiv? Noi, cei care doar iubim natura, putem face ceva? De exemplu, să adunăm niște semnături și să trimitem o sesizare la Ministerul Mediului?
Ca să vă conving, câteva imagini:

Și să nu uităm: dacă se termină pădurile, ni se termină și oxigenul. Iar sufocarea nu e o moarte prea plăcută.

Totuși, am și o veste bună: fiindcă mergem la Padiș de peste 30 de ani, vedem cum natura se regenerează. Deocamdată, cel puțin. Brăduții care acum 30 de ani erau niște puieți, au devenit brazi tineri frumoși, iar în locurile unde înainte era luminiș cu fragi, zmeură și trunchiuri tăiate, acum sunt pâlcuri noi de copaci.

PADIS 2012 - Trasee

Traseele sunt bine marcate, iar prin grija unui cadru didactic de la Universitatea Oradea, e în pregătire un nou ghid al zonei Padiș.

Iată traseele:

 

Anul acesta n-am mers pe traseele marcate, am avut treabă cu zmeura, fragii (pe care nu i-am găsit) și afinele ( pe care le-au cules alții înaintea noastră, cu pieptenele). Apoi există și drumuri  pentru cei care nu mai au nevoie de marcaje. Acolo poți vedea ce nu vezi pe cărările bătute de toată lumea. De exemplu:

 

Paradisul oilor ...

...Și al cailor

 

Ne-am mulțumit să ne informăm de la alții în legătură cu traseele tradiționale. Ne-a interesat mai ales dacă există elemente de siguranță în locurile periculoase: la intrarea în Cetățile Ponorului, în Cetățile Rădesei, în Cheile Galbenei.

La Cetățile Ponorului sunt lanțuri, nu mai sunt scări ca înainte. Anul acesta se putea intra în peșteră, fiindcă apa e foarte mică. 

În Cheile Galbenei apa e atât de mică încât nu era nevoie de lanțuri sau poduri pentru trecerea prin pârâu.

În Cetățile Rădesei cică sunt scări.

Noua modă exclude mersul pe jos până la intrarea în obiectivul turistic. Există mașină, deci majoritatea turiștilor o folosesc. Dacă ar putea parcurge cetățile cu mașina, ar fi și mai bine...

De aici trei dezavantaje: apare poluarea și pe munte, oamenii nu mai văd peisajul de care se bucură turiștii de modă veche și, nu în ultimul rând, sedentarismul câștigă teren cu toate dezavantajele: kilogramele în plus, bolile, tonusul fizic și psihic scăzut la toate vârstele.

Iar dacă faci efortul de a merge pe traseu, iată niște bonus-uri:

Gospodărie

Izbuc Ponor 1

Izbucul Ponor

Izbuc Ponor 3

Izbuc Ponor 4

Stânci deasupra izbucului Ponor

Izbuc Ponor ...n

Izbuc Ponor ... ultima imagine

 

Poiana Ponor, cu oi

 

Lacul Vărășoaia

 

Poiana Vărășoaia

 

PADIS 2012 - III

1. Unde mai poți pune cortul? Zona Glăvoi

Pe platoul Padiș, camparea este interzisă aproape peste tot. În schimb este o tabără imensă de corturi la Glăvoi.

În anii trecuți, acolo era o mizerie greu de imaginat pentru cine n-a văzut-o. Am coborât cu sufletul la gură, așteptând să mi se facă rău de la aceeași mizerie. Surpriză plăcută: la Glăvoi e curățenie lună.

Cei care au organizat acțiunea, au făcut o treabă excelentă. Aproape de intrarea în zona de corturi e un banner imens: GLĂVOI FĂRĂ GUNOI! De asemenea a fost afișat un regulament de campare simplu și clar cu imagini pentru străini, în care se precizează că nu au fost puse tomberoane și nu s-au amenajat spații pentru gunoi, fiindcă se așteaptă de la fiecare turist să-și ducă acasă gunoiul produs.

Ideea funcționează. Nu știu dacă există pază și amenzi, n-am stat destul ca să vedem, dar curățenia spune totul.

 

PADIS 2012 - II

Cu câțiva ani în urmă era locul turiștilor montani neconvenționali, la fel ca Vama Veche la mare. Acum  este o stațiune în devenire, cu toate relele sălbăticiei și cu toate relele civilizației.

Ca să fim drepți: găsești peste tot, cazare cu paturi comode, cu  duș, chiar cu apă caldă. Ceea ce este bine pentru cei de vârsta mea, pe care cică îi caută moartea pe-acasă, dar sunt pe traseu. Poate chiar pentru tinerii mai sensibili, tot mai mulți datorită civilizației ca vorbă de ocară. Dar unde să mai întinzi un cort în fața căruia să aprinzi focul pentru a usca ghetele ude de ploaie și pentru a prepara o supă instant?

N-am mai văzut decât prea puține corturi
Acolo unde cortuream noi, e un câmp distrus de cei care exploatează pădurea. Oricum, abia a mai rămas pădure pe platou.
Nemaivorbind de imaginea dezolantă a construcțiilor parțial finisate și care, oricum, mușcă din peisaj.

 

Eternul spirit mercantil, în schimb, înflorește: avem acum mese cochete în fața căsuțelor localnicilor cu siropuri și gemuri de fucte de pădure. Ceea ce nici nu este rău.

PADIȘ 2012 Partea I

Veți spune: la ce bun aceste informații după încheierea sezonului? Aveți dreptate, în parte. Dar unele lucruri rămân la fel pentru mult timp, din alte informații putem extrapola. Și la anul va fi sezon, să știm la ce să ne așteptăm.
Apoi, după ce ne-am întors acasă,  ne încearcă și un pic de melancolie. Parcă am mai vrea să ne reamintim din când în când...

 

 

DRUMUL SPRE PADIS LA 1 AUGUST 2012

1. De la Arad la Julița

Îngrămădeala pe care o cunoaștem cu toții pe DN7. Camioane imense care te blochează sau te amenință,  câte un tractor sau o căruță pentru a nu te plictisi. Dacă mai prinzi și o barieră, ăla ești.

2. De la Julița la Mădrigești

E un drum binevenit dar periculos. Aștept primul accident grav. Nu-l vreau, dar va veni. Fără minimul de echipamente de siguranță, în condiții de pante excesiv de abrupte și curbe  periculoase foarte scurte. De obicei, curbele se proiectează cu o distanță de intrare și de ieșire înaintea celei următoare, dar aici sunt curbe destul de strânse la distanțe foarte mici, care le fac greu de abordat. Dificultatea este și mai mare din cauza îngustimii drumului, limitat și de șanțuri de scurgere adânci pe ambele laturi. Nici în curbele în ac de păr nu sunt lățiri suplimentare de siguranță. În plus, nu există  refugii  la pantele mari, nici parapeți la toate curbele dure al căror vârf dă în  prăpastie. Acum știu de ce a costat mai puțin decât s-a prevăzut și pot să spun că a costat mai mult decât a meritat, indiferent de sumă.

3. De la Vârfurile la Vașcău

Până nu se termină reparațiile și modernizarea, luați-vă gândul. Alegeți orice altă variantă. Mai ales că veți avea de-a face cu TIR-urile de la Frutti Fresh, un pericol public. Am avut de-a face cu unul care a depășit la semafor, toată coloana de mașini și ne-a lipsit foare puțin să ne omoare pe principiul: eu sunt mai mare și trec peste tine.

Pe de altă parte, drumul e denivelat, plin de îngustări semaforizate, dar unde doar proștii respectă  culoarea roșie. Camioanele de la Frutti Fresh sunt cele deștepte. Feriți-le.

4. De la Pietroasa la Padiș

Drumul este bun, deși neasfaltat. Nu există denivelările din anii trecuți care făceau urcarea cu orice mașină normală, o aventură. Nu mai dai cu fundul de pământ sau de pietre. Are o lățime sigură pe aproape  toată lungimea (cca 90 %, dar pe cele 10 % sunt refugii dese).  Poți întâlni mașini din sens opus fără să te stresezi că nu veți încăpea una lângă alta.

Am urcat bine, cu o mașină bună, fără pretenții (1400 cmc, 65 CP).

Veste bună: a început asfaltarea din vârful Padișului (în dreptul ultimei clădiri dinspre județul Cluj) și  când am plecat, cu o lună în urmă, s-a ajuns undeva la 500 m de la Padiș spre Pietroasa.

5. Padiș - Ștei – Salonta - Arad

În condițiile de acum este varianta cea mai bună.