Cu câțiva ani în urmă era locul turiștilor
montani neconvenționali, la fel ca Vama Veche la mare. Acum este o stațiune în devenire, cu toate relele
sălbăticiei și cu toate relele civilizației.
Ca să fim drepți: găsești peste tot, cazare cu
paturi comode, cu duș, chiar cu apă
caldă. Ceea ce este bine pentru cei de vârsta mea, pe care cică îi caută
moartea pe-acasă, dar sunt pe traseu. Poate chiar pentru tinerii mai sensibili,
tot mai mulți datorită civilizației ca vorbă de ocară. Dar unde să mai întinzi
un cort în fața căruia să aprinzi focul pentru a usca ghetele ude de ploaie și
pentru a prepara o supă instant?
 |
|
Acolo unde cortuream noi, e un câmp distrus de cei care exploatează pădurea. Oricum, abia a mai rămas pădure pe platou. |
 |
Nemaivorbind de imaginea dezolantă a
construcțiilor parțial finisate și care, oricum, mușcă din peisaj.
|
 |
Eternul spirit mercantil, în schimb,
înflorește: avem acum mese cochete în fața căsuțelor localnicilor cu siropuri
și gemuri de fucte de pădure. Ceea ce nici nu este rău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu