Padisul, in iunie

Toata lumea zice ca la munte se merge in iulie-august. Ati fost vreodata la Padis in iunie?
Am fost eu. Am fost cam singurii. Cabanele inca in pregatire pentru marele asalt din iulie si mai incolo. Nimeni la gratarul de week-end.
O prima surpriza a fost vremea. Daca dupa jumatatea verii, de la ora 4 dupa masa trebuie sa-ti imbraci treningul, iar spre ora 7, chiar un hanorac, acum era cald si bine pana dupa ora 9 seara.
Dar cel mai frumos a fost verdele proaspat, cu mult galben. Am incercat sa fotografiez, nu se poate reda nuanta si bogatia acelui verde crud. Nici campurile cu flori galbene, contrastul atat de tonic si de proaspat. De aceea nu am poze cu flori galbene. Mergeti de le vedeti

In schimb am vazut flori deosebite, despre care nu stiu ce sunt, dar nu le-am mai vazut inainte sau in alta parte.

 Viorel era fericit sa se afle in mijlocul unui camp de flori.




Daca va uitati bine, pe trunchiul de mai jos au aparut noii braduti. Din pacate nu cresc asa de repede pe cat se taie cei mari.

Iar acesta e locul nostru preferat de popas, cu un clopotel deasupra apei.

Ce n-am mai putut fotografia: cerbul vazut la vreo 50 de pasi, uitandu-se fix la noi si vulpea, intalnita in acelasi luminis. Cerbul ne-a luat prin surprindere, dar si noi, pe el. Isi pazea haremul aflat in desis. Trambita de avertizarene-a speriat pe noi cel putin la fel de mult ca pe doamnele sale, pe care nici n-am apucat sa le mai vedem. Am auzit doar tropaitul si zgomotul crengilor lovite in goana lor.

In schimb vulpea a fost mult mai curajoasa, sau mai curioasa. Minute in sir s-a uitat la noi, ridicata  in doua picioare. Totusi, pe cand am apucat sa pornesc aparatul, se retrasese strategic...

Cine stie cum mai e drumul spre Padis dinspre Pietroasa? In 2010 era practicabil cu masina, dar nu-ti doreai sa-l faci de doua ori pe an.

Cazarea la familia Popa e ok. Camere curate, lenjerie de pat foarte placuta, calduroasa si moale. Posibilitate de dus cald.

In anii trecuti, cand cabana lor inca era camin pentru muncitorii de la foraj, sambetele si duminicile seara, cineva din acea cladire doinea la taragot cantece triste, pline de nostalgie. Noi stateam la cort  langa foc, vis-a-vis, ne savuram vinul de dupa cina, priveam luna cum creste si scade si ascultam muzica.... Sunt printre cele mai frumoase amintiri pe care le pastrez.